Rob sângelui cel blestemat,
Tăcută-s în iatac stafie.
Alcovu-l cast și preacurat
Am grijă-n umbră ca să fie.
Eu nevăzut O însoțesc
Și cheile-I nu pot să-mi scape,
Când spadele se dușmănesc
Pentru Cea-Veșnic-Neaproape.
Mi-e glasul mut și sunt cărunt,
Mi-e fața groaznic împietrită.
În viață am un legământ:
Slujesc pe Cea-n-Veci-Tăinuită.
18 octombrie 1902
Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”
Sensul versurilor
Piesa descrie un servitor devotat unei entități misterioase, posibil divine, pe care o slujește cu loialitate absolută. El este dispus să se sacrifice și să rămână tăcut și ascuns pentru a-i proteja secretele.