În zi de primăvară timpurie,
Când stropi de iarbă-n rouă strălucesc,
Când pare că o pânză alburie
Îmbracă zările înaltului ceresc,
Când gâzele se urcă pe tulpină,
Ecoul poartă tril de zburătoare
Și botul din adâncai vizuină
Și-l scoate cârtița – bătrână truditoare –
Simți viață-n jur, un proaspăt iz de vlagă
Desprinzi din foi, din iarba-nrourată,
Vezi c-a-nflorit natura-ntreagă
Și roiul de albine se arată –
Din floare-n floare rătăcesc în zbor,
Vin fluturi minunați în urma lor,
Din aripi bat pe foarea de mălin,
Văzduhu-ntreg de sunete e plin,
Albinele roiesc și păsări zboară:
”E primăvară, primăvară”.
Și primăvara vine minunată
Zvârlind pe câmp în treacăt mii de flori,
Când iarba e de rouă argintată
Se-aude ”cu-cu”! – colo-n crâng, în zori,
Și-al ciocârliei cântec în risipă,
Și clopotul bătând nedeslușit,
E-un singur cor ce cântă-n acea clipă,
”Da! Primăvara a venit! ”.
1894
Din volumul Versuri alese 1956
Sensul versurilor
Piesa descrie frumusețea și bucuria primăverii, cu imagini vii ale naturii care se trezește la viață. Este un imn închinat renașterii și prospețimii aduse de acest anotimp.