Pe râu curg sloiuri mari la vale.
N-am morți iubiți a regreta.
Trecând de culmile din cale,
Uitând de-a iernii reci strâmtoare,
Vad zări albastre-n fața mea.
La cruce-ajuns, îmi dispărură
În fum regretele, fățiș.
Căci eu aștept o lovitură
Sau sfânta cuminecătură
Din al lui Moise tufiș!.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de regret și pierdere, dar și o speranță către un viitor mai bun. Natura este martoră și simbol al trecerii timpului și al purificării.