Nu te-nțeleg ne-ndoliații,
Râsul, măștile hazlii.
Nu vreau veselii și ovații,
Eu caut răscruci pustii.
Ciudat de dulce-a cântare,
Senină-i și pe-nțeles!…
Și-aicea palide fecioare
Primăverii în cale ies.
Dar acum doar una mai cântă..
Ce știu ele – eu știre n-am..
Dar în urma-i – văpaia arzândă –
Voi sta toată noaptea în geam!.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de inadaptare și melancolie. Vorbitorul se simte deconectat de bucuriile superficiale și caută alinare în singurătate și reflecție, contemplând o pierdere sau o absență.