Mă voi trezi în zori de dimineață
Și soarele mă va izbi în față.
Cerdacul meu de multă vreme-așteaptă
Să-i urci, iubito, treapta după treaptă.
Ferești voi deschide spre grădină
Să intre vânt în casă, și lumină.
De multă vreme, sub obloane trase,
N-au mai sunat aici cântări voioase.
Cu soarele odată, și cu vântul
Să se audă-n zori de ziuă cântul.
Că eu, cu orice pas al tău pe scară,
Să mor și să-nviez pe urmă iară.
3 octombrie 1901
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința arzătoare a poetului de a-și reîntâlni iubirea. El anticipează sosirea ei cu emoție, imaginându-și cum prezența ei va aduce lumină și bucurie în viața lui, după o lungă perioadă de așteptare și tăcere.