Și Duhul și Mireasa zis:
”Vino”.
APOCALIPSA.
Hărăzitu-ne-a Soare,
Cred în El neclintit.
Văd lumina răsare
Din pământul amorțit.
Primăvara-mprăștie
Tot ce-n iarnă-a mințit.
Înspre calea-mi pustie –
Un hotar aurit.
Rătăcesc în neștire,
Trec prin codrii de crini.
Văd în lină plutire
Prin azur serafimi.
Preacurata lumină,
Ba se-arată, ba nu-i.
Ochii Tăi mă-nsenină,
Cred în Soarele Lui.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o credință neclintită în divinitate, văzută ca un soare spiritual care luminează și aduce speranță. Natura este un cadru mistic, iar căutarea divinității este o călătorie personală.