Versuri corectate și adnotate
Iar se-apropie umbrele serii,Ziua clară se stinge-n zenit,Iar fantasme străine – puzderii –Au pornit – și plutesc – au sosit.Tu de ce la augusta-ntâlnireProfunzimile-așa le-ai deschis?Sau presimți poate-o altă solie,Primăvara vestind-o precis?Eu, zărind o făclie în noapte,Voi zbura spre azur avântat.Tu și-n negură ești mai aproapeDe al vieții izvor nemișcat.
Ți-am înțeles menirea naltă –Deci calea eu ți-o îngrădesc.Sub sânii tăi virgini tresaltăUn foc de patimi nelumesc.Eu să nu-mi știu nimicnicia?Eu flacără să ți-o abat,În clipa când izvod stihiaÎți e, străin și-apropiat?Plec. Ziua care va să vieO preslăvesc de la-nceput.Lucind în umbra purpurie,De-a nopții beznă ai trecut..Dar straiul cast îl văd departe,Cu-o zi tu azi … Citește mai mult
Hotărâtor nu se răspundeÎn viața asta nimănui,Dar limpede poetu-audeRumoarea vagă-n jurul lui.Ascultă-avid, cu nerăbdareȘi inima-i se zbate-n piept.Și-a auzit deja: e-n floare,E fericire, crește-ncet..Tot mai aproape-i e norocul,Speranțe-l tulbură, l-aprindȘi cade fără gust prorocul,Rumoarea clară auzind.La cimitir, pe chipuri plânseSe cerne-un susur mort de sus.Ei n-or pricepe-acele vise,La care el n-a mai ajuns!..19 iulie 1901Volumul … Citește mai mult
Se-aprinde și dispareDupă codru-nnegurat,Prin poieni de trec călare –Iar văd focu-ndepărtat.Astfel, focuri rătăcite,lângă râu în ceas târziu,Pe deasupra luncii tristeVi spre mine, și eu viu.Dar și noaptea, tu deodatăIntri-n stuful de metal.Cu lumina-ndepărtatăMă tot chemi spre alt hotar.14 iunie 1901Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”
Pe alt meleag, în depărtare,Menirea, soarta te-a chemat.Noi te-am condus cu disperareȘi mulți în urmă au oftat.Când iarna a bătut în poartă,Te-ai dus cu primii fulgi de nea,Luând înflăcărarea sacrăCe până ieri ne-nsuflețea.Adio, du-te, mergi în pace,Să șterg urma ta în vânt.Păgâna lene se va-ntoarce,Luându-ne părtași curând.Și nici o mistică-ntrebareDe-acum nu vom mai dezlegaȘi-nmiez de … Citește mai mult
Plutești spre umbre-ascunse în abisuriȘi sumbrele-ncet la Tine vin.Te lași îmbrățișată doar de visuri,De-azurul care nouă ne-i străin.În fața Ta lucesc nemărginitePăduri și munți, câmpii și țări, și mări.În zbor se cheamă păsări ostenite,Răsare ceața-n limpezile zări.Și-aicea, jos, în praf și umilință,O clipă intuindu-ți chipul doar,Un rob al Tău, o palidă ființăÎți cântă nemurirea plin … Citește mai mult
Și Duhul și Mireasa zis:”Vino”.APOCALIPSA.Hărăzitu-ne-a Soare,Cred în El neclintit.Văd lumina răsareDin pământul amorțit.Primăvara-mprăștieTot ce-n iarnă-a mințit.Înspre calea-mi pustie –Un hotar aurit.Rătăcesc în neștire,Trec prin codrii de crini.Văd în lină plutirePrin azur serafimi.Preacurata lumină,Ba se-arată, ba nu-i.Ochii Tăi mă-nsenină,Cred în Soarele Lui.
Tu, învingând-o greu în luptă, oare,Sărman prieten, cum arată știiMagnificu-i veșmânt de sărbătoareȘi florile-i bizare, timpurii?..Te-am așteptat. Vedenie ciudată,Pe câmp adese-n cale îmi ieșieai,Unde și ea venea ades odată,Și după-a vieții taine tu oftai.N-ai bănuit că eu voi fi mai tare?Ai să dispari acum făr’ a iubi?Că nebunesc de tânăra-mi visareÎn flori însângerate-o voi găsi?.De … Citește mai mult
Târziu e și-ntuneric. Mă-ndrept către ieșire,Biserica se-ntrece-n veselii.Seninul drum sfârși-voi, n-aștept vreo întâlnire,Ca la intrare, neștiut voi fi.În taină, suspinarea din cea din urmă datăȘi ultima privire, cuvântul ultim stors.Și bezna ce-i în preajmă de-un gând srăluminată.Seninii ani nicicând n-am timp de-ntors.În altă beznă, fără puterea de-altădată,Tăcut mă-ndepărtez de țărmul cel senin.N-am să-l mai văd … Citește mai mult
Orice barbat are o Regină în suflet. Dedic acest volum tuturor femeilor. Regina sufletului e iubirea visată, Eternul Feminin.Blok a devenit asociat nu numai cu idealul Eternului Feminin, dar și motivația spirituală și morală și chipul lui Hristos. aurel auraș.Prolog.Calea-i pieptișă. Eu urc ne-ncetat.Seara-i sublimă. În poartă îți bat.Bat – dar, distanță, tu nici nu … Citește mai mult