Drumul scurt, cunoscut altă dată,
Azi e lung şi e numai urcuş.
Mă aşteaptă căsuţa uitată
Şi sărmanul bătrân măgăruş….
Dar… visez, ori e poate o glumă,
Ori pe-o altă potecă-am pornit?
Nu, ţin minte şi gardul de humă,
Şi tufişul acela chircit….
Unde-i casa? Şi dau cu piciorul:
Târnăcopul cândva aruncat
E sub lespedea cea cu izvorul,
De rugină şi vreme mâncat….
L-am salutat uşurel (cum se saltă)
(Nu mă poartă al visului val!)
Şi-am izbit ruginita unealtă
În pietroaiele grele din mal….
Dar din unda în joacă senină,
Unde sepii se scaldă-n azur,
Crab voinic s-a săltat pe anină
Şi-a cătat bătăios împrejur.
Am păşit către el, şi, nebunul,
S-a-ndârjit să mă-nhaţe, nătâng,
Dar din pietre-a ieşit încă unul
Şi-au pierit amândoi în adânc….
Iar pe drumul ştiut altădată,
Unde-avusem cândva un cămin,
Cobora un străin cu-o lopată,
Îndemnându-şi truditul asin…
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie nostalgică spre un loc familiar din trecut, care acum este ruinat și schimbat. Naratorul se confruntă cu deziluzia și pierderea, simbolizate prin dispariția casei și a elementelor familiare.