El intră cu modestie
Și tăcând se mistuia.
Cu o verde veselie,
Insistent, un ochi râdea.
Sau cu tainica uimire
Îi privea încremenit.
El tăcea cu presimțirea
Sufletului hărăzit.
Și știa că-acea făptură
Chipul și-l va preschimba
Și în tainica scriptură
Tot cuvinte vechi vedea.
El era tăcut din fire,
Simplu, straniu, anonim.
Și cu-o tainică privire
Îl fixa un vis sublim.
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire tăcută și contemplativă, plină de presimțiri și mister. Protagonistul observă o altă persoană cu o intensitate tăcută, simțind o conexiune predestinată și un vis sublim care îi leagă.