Versuri corectate și adnotate
Cel mai adesea nu-i,este o lipsă,adică o eclipsăde.. a nu știu cui… Nu de Lună, Soarecu sclipiri pierdute..ființe mărunte,niște oarecare…. Cu pretenții însă,peste calități,puri de impuritățiși fiecare ascunsă!.Lipsa i se declarăașa de complezențăpretinzând o prezențăde fală.. într-o doară!.Ascunziș al prostieisau lipsei de talent,este un impotent.. în ale meseriei!.Se-aplică și științeisau pentru fizic, har..Poate fi și … Citește mai mult
E trufie-a stihui,Nu mă mai mustrați!Slobozi fiți, aprinși, zglobii,Mie-mi semănați!.Ceas de ceas dac-aș sorbiDin amarnic chin,Ca și voi, modest aș fi,Poate mai din plin.Modestia stă frumosFetelor în pârg.Să le-alegi ar vrea, duios,Nu cu aspru sârg.Înțeleptului, și luiModestia-i stă,Despre ce-i etern și nu-i,Lecții el îmi dă.E trufie-a stihui,Singur cânt, cu drag.Voi, amici, femei zglobii,Treceți al meu … Citește mai mult
Am jurat și-am pus pariuDe ne-ntrecut o să fiuȘi-am ajuns de ne-ntrecutDin puțin am făcut mult (x2)Și mai mult..Și mai mult..Am buzunarul caserieNu e secret e șmecherieDe mă puneți la-ncercareVă iau taxa de răbdare (x2)Lumea îmi spune „Bancherul”Dar nu îmi schimb caracterulSunt băiat jos pălăriaCă mi-am păstrat modestia (x2)Și mai mult..Și mai mult..Am buzunarul caserieNu … Citește mai mult
Am jurat și-am pus pariuDe ne-ntrecut o să fiuȘi-am ajuns de ne-ntrecutDin puțin am făcut mult x2.Și mai mult.. Refren: Am buzunaru’ caserieNu e secret de șmecherieDe mă puneți la încercareVă iau casa de răbdare x2. Lumea-mi spune „bancherul”Dar nu-mi știu caracterulSunt băiat jos pălăriaCă mi-am păstrat modestia x2.Și mai mult.. Refren x4
Nu poate să-mi fie rușineFiindcă nu pot vedea –Iubirea oferită de tine –MărinimiaRăstoarnă Modestia.Și nu pot fi MândrăFiindcă-o statură atât de înaltăImplică AlpineCereriȘi servicii zăpezii.
Să nu te umfli, că ajungeUn ghimpe mic spre a te-mpunge.
Dragul meu,Îngăduie-miSă-ți dau o povață:Știi care e filozofiaÎn viață?Să-ți măsori,Cuminte,Întinderea pasului,Să-ți cunoști,Cu alte cuvinte,Lungul nasului. Ați fi bănuitCine a rostitAcest axiom savant?Un elefant.Iar istoria mi se pareAtât de fenomenală,că renunț laMORALĂ.
El intră cu modestieȘi tăcând se mistuia.Cu o verde veselie,Insistent, un ochi râdea.Sau cu tainica uimireÎi privea încremenit.El tăcea cu presimțireaSufletului hărăzit.Și știa că-acea făpturăChipul și-l va preschimbaȘi în tainica scripturăTot cuvinte vechi vedea.El era tăcut din fire,Simplu, straniu, anonim.Și cu-o tainică privireÎl fixa un vis sublim.
Când respirParcă-s ȘekspirCând mă-ndoiParcă-s TolstoiCând visezParcă-s Marquez..Când mi-e movParcă-s CehovCând sunt golParcă-s GogolCând nu tacParcă-s BalzacCi nu e un apropoDar semăn cu Allan Poe..Și neluând nimic cu japcaParc- aduc un pic cu Kafka!.Așadar, mărturisițiCă atunci când mă citițiAm talent cât cei vestiți!