Da, ziua-ntreagă jubilează,
Neostenind de-atâtă cânt,
Ele victoria-și serbează
Și-atât de fericite sunt!
Când iarna-i peste tot stăpână,
Cine să simtă ar putea
Că vorbe tainice îngână,
Armonioasă, vocea mea?
Chiar de-s străin cu libertatea-mi
Livezii forfotind de cânt –
Natura freamătă de patimi
Și eu părtaș la toate-i sunt!.
Sensul versurilor
Piesa celebrează bucuria și armonia naturii, chiar și în mijlocul iernii. Vorbitorul se simte conectat la această frenezie naturală, participând la patimile și cântecele ei.
