În nostalgie, eu vagabondam
prin infinit.
C. de G.
Lui Enrique Molina.
Mâna îndrăgostirii de vânt
mângâie fața din depărtare.
Halucinant cu a sa „valiză din piele de pasăre”
el aleargă cu un cuțit prin memorie.
Cea care a fost devorată de oglindă
intră într-o urnă cu cenușă
alinând fiarele uitării.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema nostalgiei și a memoriei, sugerând o călătorie printr-un trecut idealizat, dar și confruntarea cu pierderea și uitarea. Imaginile poetice evocă un sentiment de melancolie profundă și o meditație asupra efemerității.