Un râmător din fire născut nesățios
Aflând destulă ghindă sub un stejar stufos
A ros cât a putut
Și-apoi la rădăcină să râme-a început.
Tu surpi copacul, zise o pasăre zburând.
Ce-mi pasă, râmătorul răspunse grohăind,
El fie ori nu fie, nici vreau să mai gândesc:
Eu caut numai ghindă, la care lăcomesc,
Fiindcă ea mă-ngrașă. – Urâte râmător
Și nemulțumitor!
I-a zis atunci stejarul, ridică-ți surla-n sus
Și vezi: că-această ghindă eu, eu o am produs.
Nerozii în orbire științele urăsc,
Când ei din a lor roduri încă se folosesc.
Sensul versurilor
Piesa prezintă povestea unui râmător ingrat care, în lăcomia sa, nu realizează că distruge sursa propriei sale hrane. Morala este despre importanța recunoștinței și despre faptul că acțiunile noastre au consecințe asupra noastră și asupra celor din jur.