Versuri corectate și adnotate
Un om văzu o vulpe cu piciorul frânt.Părea lipsită de-ajutorul Celui Sfânt.„Cum oare viețuiește sărmana lighioană?„Cum poate fără labe s-agonisească hrană?”.Așa gândea dervișul, plin de tulburare,când apăru un leu cu un șacal în gheare,din care înghiți mai mult de-o jumătate.Din rest și vulpea se-nfruptă pe săturate.Și-n altă zi, la fel pe vulpe o hrăniCel ce … Citește mai mult
Ori peste cine vezi c-a dat năpasta,De nimeni să nu râzi pe lumea asta.Chiar dacă n-ai păcate sau cusururi,Au crezi că fericirea ta-i de-a pururi?Esop ne dă și el la fel povata,Dar astăzi iau o pildă chiar din viață.Făcea cumătra Vulpe, odată, mare hazDe-o Veveriță mică, ajunsă la necaz,Ce se juca-ntr-un paltin, cu toată voioșia,Când … Citește mai mult
Un șarpe rău și plin tot de venin,Cu un ceasornicar era vecin.Iar într-o zi, intrând reptilaÎn casa lui, tot căutând o pradă,Și negăsind alt lucru decât pila,Se apucă, flămând, s-o roadă.Biet ignorant, dar te-ai gândit tu bine?Te pui c-un lucru mai tare decât tine.Ce faci tu-aici, nu-i treabă serioasă,Eu doar de dinții Timpului sunt roasă;Iar … Citește mai mult
A-l mustra pe un prieten când e el de față-i bine,A-l vorbi de rău în lipsă e păcat și e rușine.
Tocmai când scoaseră pâinile din traiste, iaca un al treilea drumeț, necunoscut, îi ajunge din urmă și se oprește lângă dânșii, dându-le ziua bună. Apoi se roagă să-i deie și lui ceva de mâncare, căci e tare flămând și n-are nimica merinde la dânsul, nici de unde cumpăra.— Poftim, om bun, de-i ospăta împreună cu … Citește mai mult
(La Fontaine)Jupân corbul câştigaseDin negoţul ce-apucaseUn bun chilipir de caş,Şi cu dânsu-n cioc se duseP-un copac, unde se puseCa un om l-al său sălaş.Vulpea, ca o jupâneasă,O cam şterge de p-acasă,Şi ieşise la primblare;Iar bunul miros ce areD-ici, de colo o-ndreptăSub copac, şi-n sus cătă:“Jupâne corb, plecăciune!O, Doamne, ce frumuseţe!Ce pasăre, ce minune,Ce drag de … Citește mai mult
Nu te lăuda, bogate,C-ai avere și-ai de toate,Că vine moartea-ntr-o noapte,Te duci și le lași pe toate.Și nu știi cui va rămâneMunca ta de ani de zile.Și cât ai fost de bogatN-ai gândit la cel sărac,Cum lucrează cu sudoareȘi cu lipsă de mâncare,Ai fost lacom și-ai fost rău,N-ai gândit la Dumnezeu.Dacă-n Dumnezeu credeaiZile frumoase aveai,Ajungeai … Citește mai mult
Într-o zi, prin asfințit,Șoaricele a-ndrăznitSă se creadă în putereA prăda stupul de miere.El intrase pe furiș,Strecurat pe urdiniș,Se gândea că o albină-iSlabă, mică și puțină,Pe când el, hoț și borfaș,Lângă ea-i un uriaș.Nu știuse ca nerodulVa da ochii cu norodulȘi-și pusese-n cap minciunaCă dă-n stup de câte una.Roiul, cum de l-a zăritC-a intrat, l-a copleșit.Socoteală … Citește mai mult
Un râmător din fire născut nesățiosAflând destulă ghindă sub un stejar stufosA ros cât a pututȘi-apoi la rădăcină să râme-a început.Tu surpi copacul, zise o pasăre zburând.Ce-mi pasă, râmătorul răspunse grohăind,El fie ori nu fie, nici vreau să mai gândesc:Eu caut numai ghindă, la care lăcomesc,Fiindcă ea mă-ngrașă. – Urâte râmătorȘi nemulțumitor!I-a zis atunci stejarul, … Citește mai mult
Sunt liberă, am dreptul,O cârtiță zicea,Pe sub pământ cu-ncetul,Să scurm cât mi-ar plăcea.Și cine poate oare de mine să se lege,Când eu mă cred în lege?Prefac în țărnă neagră pământul sănătosȘi-l fac moșinoios..Eu! i-a răspuns ariciul, eu am de la natură,Neîmpăcată urăAsupra tuturor ca tine vietăți,Ce zac în răutăți.Căci văd câmpie verde, de mâini de … Citește mai mult