Versuri corectate și adnotate
Țăranul a găsit un galben ruginit,Pe care lui îi da destui bani de argint.Dar el a zis în sine:„Să-l schimb așa nu-i bine.Acum am priceput că trebuie curățit,Pentru ca să câștig pe el preț îndoit”.Și întorcându-se acasă a luatNisip și cărămidă,Cu care galbenul atâta l-a frecat,Încât l-a și făcut curat ca o oglindă,Dar numai a … Citește mai mult
Ei, vezi, mă rog, ce nătărău!Tot înapoi se dă.Așa un rac pe fiul săuOdată ocără.— O, bunul meu părinte!Răspunse racul fiu —Cum mergi tu înainte?Mă iartă că nu știu.Și dar, te rog, mă-nvață;Dă-mi pildă drept povață,Și-apoi, eu după tineVoi merge foarte bine.E grea pretenția fără exemple bune,Să fie cineva desăvârșit în lume.
Nu știu, zău, pe ce temeiuriZi întâi a lui AprilieS-au menit din obiceiuriA fi zi de amăgiri.O zi numai-n trei sute,Fără praznici, sărbători,Pentru niște șagi plăcute,N-ar fi rău însemnători.Dar a lumii amăgireNu are nici un hotar,Toate trec prin chibzuireVicleșugului amar.Omul cel întâi căzurăPrin amăgire din rai,Când nu era în naturăAltă vreme decât Mai.Politica se-nvârteștePe aceștii … Citește mai mult
Nu ai cuget, ești un rău!Tu te-ai făcut ciocan, tu te-ai făcut ilău.Și-n mine bați fără cruțare!Au doar ai uitat, că noi chiar din născareTot de un neam suntem;Că noi alăturea în munți ne-nființăm?Așa țipa la argintariSub lovituri tari.Argintul prelucrat de-a fierului unelte.Iar fierul au răspuns argintului aceste:— Te mângâie, vecine!Și întru suferinți ia pildă … Citește mai mult
Sunt liberă, am dreptul,O cârtiță zicea,Pe sub pământ cu-ncetul,Să scurm cât mi-ar plăcea.Și cine poate oare de mine să se lege,Când eu mă cred în lege?Prefac în țărnă neagră pământul sănătosȘi-l fac moșinoios..Eu! i-a răspuns ariciul, eu am de la natură,Neîmpăcată urăAsupra tuturor ca tine vietăți,Ce zac în răutăți.Căci văd câmpie verde, de mâini de … Citește mai mult
Greierul în desfătare,Petrecând vara cu cântare,Deodată se trezeșteCă afară viscolește,Iar el de mâncat nu are.La vecina sa furnicăAlergând, cu lacrimi picăȘi se roagă să-i ajute,Cu hrană să-l împrumute,Ca de foame să nu moară,Numai pân’ la primăvară.Furnica l-a ascultat,Dar așa l-a întrebat:– Vara, când eu adunam,Tu ce făceai?– Eu cântamÎn petrecere cu toți.– Ai cântat? Îmi … Citește mai mult
O vulpe a intrat odatăFlămândă în livadă.Și poamele văzând, frumoase, coapte bine,S-a bucurat prea mult în sine,Dar bucuria ei a fost în mâini străine:Că prunele pe crengi cam sus ușor eraȘi nu se scutura.Umblând ea în zadar mai bine de un ceas,Au zis aceste către prune:– Cum v-am găsit, așa vă las,Măcar că la privit … Citește mai mult
– Iubite verișor,Pe unde-ai mai umblat?Prietenșugul pe amorVăzând l-au întrebat.– Umblat-am fără de cruțareȘi-un amorezat măcar nu am aflat.– Și eu am străbătut pustiile sub soare,Dar n-am putut afla prieten de crezare.– De ce dar oamenii ne dau numiri străine:Dorința împlinind prin mineȘi interesul lor prin tine?
Un câine, de pe neam dulău,Prielnic, credincios către stăpânul său,Odată au văzutPe vechiul cunoscut,Juju, căţel tărcat,Ce din ogradă an în curte s-au luatŞi carele acum la o fereastră-n casă,Şezând pe un covor de cele mai frumoase,Afară mândru se uita.— Jujucă: ce mai faci mata?Întreabă câinele, din coadă dând încet.(Acesta între câini e semnul de respect.)— … Citește mai mult
Pe când la greci au părăsitCiopliții dumnezei,Iar locurile lor, pe drept le-au împărțitNorodul între ei:Atunci și muntele ParnasLa unul muritor moșie a rămas.Stăpânul nou pe el îndat-au așezatCâțiva măgari la pășunat.Măgarii au aflat,De unde, până unde!Că muzele odat’Au locuit pe munteȘi zic: „Se vede, dar,Că noi aici suntem mânați nu în zadar.Pesemne muzele de oameni … Citește mai mult