Charles Baudelaire – Bufnițele [Les Hiboux]

Sub acele negre se-ascundBufnițe pe ramuri de pini,Cu ochi roșii, ca zeii străini,Privesc. Meditează profund.Stau țepene în ascunzișPână la ora întristatăCând noaptea învinge pe datăLumina ce cade pieziș.Pe înțelept îl învațăSă se ferească în viațăDe zarvă și de mișcare;Vrăjit de al umbrelor jocOmul se chinuie tareCă vrea să își schimbe-al său loc.

Alberto Blanco – Bufnițele

În urma fiecărui nor, al fiecărui munte,al fiecărei ramuri și coroane,stau bufnițele-n noapte.Se-ascund în fumul de bageacuri.Și se hrănesc cu neînțelegeriși cu fosforescente stele.În întuneric ele se confundă,cu negrele funiginica și cu umbra lor.Cu-ngemănate faruri – ochii lor –minuțios pătrundobscure ape.Vorbesc cu vântul.Cu ploaia lăcrimează.Și tac în răsărit. Los búhos.Detrás de cada nube, de cada … Citește mai mult