Las celor ce iubesc durerea mea,
nădejdea, celor tineri, îndrăznind
să-și înțeleagă inima lor tristă.
Sub umărul meu tina și-a ales
această carne care-i place; ploaia
bea resturile sufletului meu;
cui vrea, îi las poemele ce plâng,
și lumii nu refuz să-i dau, plecând,
decât un lux, orgoliul ce mi-a fost
și sens și viciu-n viață: libertatea.
Sensul versurilor
Piesa este un testament poetic, în care eul liric lasă moștenire durerea, speranța și poemele sale. Refuză să cedeze doar libertatea, considerată un lux, dar și un viciu esențial al vieții.