Lansată nava în mânie,
pe urma naltului surghiun;
vorbele mele,
cum se știe,
slujindu-te, ție se supun;
cât de șiret ar fi tangajul,
și-amenințarea din azur,
de mite-ar smulge azi limbajul
din mâl adânc! Un cântec pur,
cu vorbe de-apă dulce-n velă
te va slăvi la orice pas,
pe drum de valuri. Caravelă
cu ilegalul Verb, în glas,
amanta mea ispititoare
spre insule de zor și vis,
scufundă-te-n adânc de mare:
apare cartea-mi unde-i scris
ce tace valul până-n zare:
ea pentru tine s-a deschis!
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire profundă și devotată, exprimată printr-o călătorie metaforică pe mare. Naratorul își oferă cuvintele și creația artistică ca un omagiu, supunându-se dorințelor persoanei iubite și invitând-o să descopere secretele ascunse în adâncurile sufletului său.