Versuri corectate și adnotate
Unde este armăsara ce sfințea odinioară?Doamne, ce mai lcoparda care mușca și dezmiarda cu pricina rozmarină și meteahna de mezină cu călcâiele-n mărar, și buricul nufăr. Nu te supăr că mă supăr și mă dau după ienupăr, nu fi țepăn că mă decăpăn, aia-i asta, asta-i aia, soarele mi-a-ncins păstaia. Cântă, cucuie, osana, că mă-nsor … Citește mai mult
Când trandafirul se va duceşi grădina se va uscanu vei mai auzi trilul privighetorii.Iubitul e totul; îndrăgostitul, doar un văl.Iubitul e viaţă; îndrăgostitul, ceva mort.Dacă iubirea-şi conteneşte grija ei statornică,Îndrăgostitul va fi ca o pasăre fără colivie,Îndrăgostitul va fi ca o pasăre fără aripi.Cum să fiu treaz şi conştientîn absenţa luminii Iubitului?Iubirea vrea ca acest … Citește mai mult
Dragostea mea, inima mea e văpaie zi şi noaptecu gândul la întâlnirile cu tine, la întâlnirea ta –ca la întâlnirea morţii nimicitoare.Aş vrea să fiu distrus de tine ca de o furtună.Ia-mi tot ce am, omoară-mi somnul, năruie-mi visele,răpeşte-mă chiar lumii.Fie ca, prin această pustiire şi adevărată despuiere a mea,să întrupăm frumuseţea într-o singură fiinţă.Vai, … Citește mai mult
Măști! Măști! Lui Eros chipul să-i astupe:Cine îndură fața-i ce dogoară,când el, asemenea solstițiului de varăprimăvăratecul preludiu-l întrerupe.De vorbă stai și brusc, fără să vrei,e altfel totul, grav.. Un strigăt.. dus.Și deodată-aruncă peste ei,precum un naos, un fior nespus.O, pierdut, deodată, o, pierdut!Iute-mbrățișează cei divini.Viața-ntoarsă-i, soarta s-a născut.Și-un izvor se vaită-n adâncimi.
Contopire.În sfera aceea de cristalCe ne multiplica auzulNi se înmulțeau ochii, sporea vedereaMâini cu multe degete ne creșteauPe șolduri, pe coapsePe spatele gol, arcuitÎntr-o simfonie adâncă, albastră.Nu știam dacă este noapte sau ziNu ne aminteam punctele cardinaleFlămânde se plimbau pe noiSpirale argintiiNe înconjurau ca niște lianeÎnlănțuiauFiecare braț, fiecare piciorApoi, ne legau unul de altulÎn veșnicia … Citește mai mult
O oră între-abis și umbre,la răscruci de veac și teamă,o oră prelungită-n slavămi te-a dat, ca-n vis, în seamă.Promisă tu, în dar luată,fii ureche și ascultă:puternic vine foc din tine,freamăt nou și sete multă.
Ești dulce ca viața, și viața fără tineNu are nici valoare, nici rație d-a fi.Tot ce e om și știe vedea-ntre rău și bineDă viața să te aibă, preferă a muri.Ești bellă, căci ești fructul ieșit din preștiințăCe oferi femeia în paradis la om,Și preferi să moară umana-i neputințăSpre a gusta din tine, din al … Citește mai mult
Salumoș, crinul mi-este pur adaoscât aburește dava-n vremuri, burgul,spre-a mărunți genunea, prund la haos..!.Nunta-mi dintâi în ceruri, ochi-amurgul,sobor de zbor, trei sulițe-am drept naos –și zece raze de-andezit, și murgul..Când Yangul-soare-ademenește Yinul,pecetluind întregii Ființe modul,e-o infinit de-adâncă apă-n plodulblând, gordian, secundei nopți – pelinul..Nou Făt-Frumos, aprind în beznă crinulși-ntre oglinzi l-ascund spre-a trece rodulla casa-mărului, … Citește mai mult
Te mai iubesc și te mai frâng, femeie,În taina de desfrâu a unei nopți,Și mâna mea din cuie te descheie,Și suntem vii și strugurii sunt copți.Afară, impotenții fac guverne,Și congelează măști de sâni virgini,Dar tremuratul tău mi se așterneCa unui zeu, să-l pot fixa cu spini.N-am nici o urmă de prejudecată,Te-nvăț cuvântul poftei fără saț,Înrourată … Citește mai mult
Lansată nava în mânie,pe urma naltului surghiun;vorbele mele,cum se știe,slujindu-te, ție se supun;cât de șiret ar fi tangajul,și-amenințarea din azur,de mite-ar smulge azi limbajuldin mâl adânc! Un cântec pur,cu vorbe de-apă dulce-n velăte va slăvi la orice pas,pe drum de valuri. Caravelăcu ilegalul Verb, în glas,amanta mea ispititoarespre insule de zor și vis,scufundă-te-n adânc de … Citește mai mult