– Crezi că e cazul să-aprindem calul?
– De vreme ce în seara asta ne-am oploșit într-o vertebră beată – vrei oare să sacrifici orizontul?
– Să trăiască atât cât ne vor fi fidele fructele mangherului – nici muntele nu este fericit
– Din pricina cuvintelor care ronțăie și nu mai vor să ronțăie pe urmă – ai să-mi juri tu pe corbi că tu ești eu?
– Incertitudinea e o mimoză albastră – răspunsul tău este din nou un șarpe
– Mă-ntreb dacă-n această vale nu-s oare umbrele mulatre?
– Să fim ascultătoare lacuri
– Revino, se va coace o marmură, ia seama.
Sensul versurilor
Piesa pare a fi un dialog fragmentat și lipsit de sens aparent, plin de imagini bizare și metafore obscure. Explorează incertitudinea existențială și absurditatea condiției umane printr-o juxtapunere de idei incongruente.