Mâine fără mine,
Republica va avea același Președinte,
aceiași alegători,
egali cu cabina de vot
precum câinele și șacalul.
Mâine fără mine,
vara va-ncepe în luna lui iunie,
luna va fi mare
ca un dovleac
și cifra zero se va da de-a dura-n zăpadă.
Mâine fără mine,
strada mea va fi tare murdară,
satul meu tare urât
și fluviul meu tot lepros,
ca și alaltăieri, ca și astăzi.
Mâine fără mine,
Monumentul Morților
va fi foarte mândru de soldații săi,
căzuți pentru o cauză uitată,
pentru o cauză pe care-o renegi.
Mâine fără mine,
proza va fi moale
ca un ou în tigaie,
ca un jurământ de amor fără amorezați,
și poemul
nu va mai spune nimic.
Mâine fără mine,
acest univers va fi ceea ce este cu mine.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra insignifianței individului în fața mersului implacabil al lumii. Chiar și după dispariția eului, evenimentele vor continua, iar problemele vor persista. Există un sentiment de resemnare și acceptare a propriei mortalități și a lipsei de impact asupra cursului general al existenței.