Într-un interior de seră,
Se stinge un parfum divin
De flori de sânge,
Flori de ceară
Și violete în declin.
Privind decorul trist și rece,
Asemenea unui covor,
Un gest, o umbră,
O tresărire, un ecou.
Nu e nimic.
Tăcerea-adâncă domină
Tragicul declin,
În care trist și-ncet se stinge
Parfumul straniu, dar divin.
Se schimbă florile-n fantome
Cu tainice priviri de mort,
Și nu știu:
Florile sunt moarte?
Ori poate sufletul ce port!
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de declin și moarte într-un cadru interior, posibil o seră. Vorbește despre pierderea frumuseții și transformarea florilor în fantome, reflectând o stare interioară de tristețe și incertitudine.
