Versuri corectate și adnotate
Lumină din amurg, lumină nouă,Îmi amurgesc și mie aniiCa și ție,Când te-nfășoară-a nopțilorMagie..Lumină din amurg și viața mea,Cu nici o stea,Cu nici o izbândire..Dormi peste șesuri largi de nea,Ești rece și te stingi,Lumina mea,.În trista haosului risipire..Lumină din amurg,Lumină grea!..Inedită
De câte ori, Stăpâne, te-am rugatSă-mi risipești tot harul ce mi-ai dat,Să-mi seci din ochi eterna-nlăcrimare,Să-mi smulgi din suflet orice frământareȘi să mă lași înfrântă pe cărare!.De câte ori, Stăpâne, te-am rugat!.Tu n-ai voit și m-ai lăsat să gemÎn răzvrătirea dureroasă-a vieții,Până s-a stins lumina dimineții,Până și-au nins toți anii grei nămeții,Pe sufletu-mi, mereu dezacordat..Tu … Citește mai mult
Într-un interior de seră,Se stinge un parfum divinDe flori de sânge,Flori de cearăȘi violete în declin.Privind decorul trist și rece,Asemenea unui covor,Un gest, o umbră,O tresărire, un ecou.Nu e nimic.Tăcerea-adâncă dominăTragicul declin,În care trist și-ncet se stingeParfumul straniu, dar divin.Se schimbă florile-n fantomeCu tainice priviri de mort,Și nu știu:Florile sunt moarte?Ori poate sufletul ce port!
O baltă grea, de smoală e cerulȘi furtuna îmi spulberă grădinaCu fragede zambile..Sunt singură..În suflet am numai amintireaC-am tors din furca vremiiUn trist fuior de zile..Simt cum se stinge visulSub feerii de raze, ce se topesc în neguriRămase din trecut..Durerea mea-i asemeniCu moartea din petale,Pe care vijeliaSe frânge-ntr-un sărut..O, cine se strecoară cu ispitiri deșarteÎn … Citește mai mult