Amurg de suflet și de zi
Cu așteptări pe căi muiate-n plâns,
Sclipiri din neguri reci și-nfiorate,
Noian de zile pururi torturate,
Din necuprinsul vieții
Eu v-am strâns.
Închid sub pleoape
O lumină moartă
Din aur veștejit pe culmi de gând. —
Se-naltă către zări nebănuite
Aceleași înstrunări nelămurite,
Să se întoarcă singure, plângând,
Prin haos de lumină
Și de gând.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de melancolie și reflecție asupra vieții, cu accente de speranță. Vorbește despre așteptări dezamăgite și căutarea luminii în întuneric.