Ce suntem noi?
Farâme de cuvinte deja rostite sau nerostite?
Ce suntem noi?
Umbre plutind
spre unda palidă a zilei
din altă umbră născând durere?
Ce suntem noi?
Nisipul ce se cerne
prin sita însetată a timpului
rămânând imensul gol,
ce-l sărutăm mereu scârbiți?
Ce suntem noi?
Trecători fără chip și suflet
și gânduri,
rostite-n haosul furtunii de-nceput,
de sfârșit… de început…
Ce suntem noi?
Marionete sparte, rupte,
într-un spectacol învechit,
lipsit de public,
durând cât o palidă scânteie?
Ce suntem noi?
Sensul versurilor
Piesa explorează natura efemeră și lipsită de sens a existenței umane. Prin întrebări retorice, se conturează un sentiment de alienare și deziluzie față de condiția umană, sugerând că suntem doar trecători sau marionete într-un spectacol lipsit de sens.