Tot mai dormi? Eu roze două
Ți-am depus la prag de zori.
Printre picuri mari de rouă,
Jar prea tânăr în culori.
Scurtă-n primăveri furtuna…
Ceru-i pur și frunza crudă.
Stele, una câte una,
Lăcrămează floarea udă.
1847
Sensul versurilor
Piesa descrie o ofrandă matinală, două roze lăsate la prag, într-un cadru natural plin de rouă și culori vii. Sugerează un sentiment de melancolie și trezire, poate la o nouă iubire sau la frumusețea efemeră a momentului.