Stele
De ce stelele s-au aranjat
Într-un șir încremenit
Și, privind cu dragoste una pe alta,
Nu zboară una la alta?.
Scânteia către scânteie pe brazdă
Va trece iute uneori,
Dar să știi, ea nu va trăi mult:
Ea-i stea căzătoare.
Stele.
De ce oare-atâtea stele
Depărtate starea-și țin,
Admirându-se-ntre ele
Despărțite tot rămân?.
Foc spre foc drum de lumină
Scânteiază uneori,
Viața-i, însă, se termină
Că-i din aștri căzători.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii stelelor și a distanței dintre ele, sugerând o metaforă pentru singurătatea și separarea în viață. Se întreabă de ce lucrurile frumoase și luminoase rămân separate, chiar și atunci când tânjesc unul după celălalt.