Îndrăgit-ai, față, văd,
Nopțile de lună pline:
Zorii află pe omăt
Urme fine de botine.
Știu, sub apele lunare,
Timpul nopții, clar și mut,
Pace nu și-ndemnuri n-are
Pentru somn în așternut:
Ceru-i ars de nestemate,
Crengile-s de rază grele,
Luna, din tărie, bate
Ținte, pe omăt, de stele.
Doar un duh, mișcând din gene,
Să nu iște vreo vâltoare
Ce-ar ascunde sub troiene
Fir de dor și de cărare.
Sensul versurilor
Piesa descrie o contemplare asupra frumuseții nopților luminate de lună și a urmelor lăsate de iubire. Vorbește despre dorința de a păstra vie amintirea și sentimentele, ferindu-le de uitare.