E toamnă iar și ziua vine
Cu străluciri amăgitoare
Și tot se duc spre zări străine,
În stoluri, păsări călătoare.
Și sufletul se umple iar
De dulce mult și grea durere…
Arțarul poartă-n ramuri jar
Și dorul vieții care piere.
7 septembrie 1891
Sensul versurilor
Piesa descrie melancolia toamnei și sentimentul de trecere a timpului. Natura devine un simbol al efemerității și al dorului de viață.