Duse-s rândunele,
Iară-n fapt de zori
Cerul pe vâlcele
S-a umplut de grele
Negre oști de ciori.
Noaptea-i amorțită,
Beznă – în ogradă.
Frunză ruginită,
De pe ram clintită,
Vine-n geam să cadă.
Vifor și turbare
Tare-a vrea s-aud,
Când sfâșietoare,
Glasuri de cocoare
Trec, din nord, spre sud.
Dor, ce mă-nvenini!
Unde să mă duci?
Peste câmpi străini
Bântuie ciulini –
Cârduri de năluci.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj autumnal sumbru, marcat de plecarea rândunelelor și apropierea iernii. Sentimentul dominant este unul de melancolie și dor, sugerând o pierdere și o căutare a unui loc de refugiu.