Ady Endre – Străbunul Kajan

Din Est veni în port purpuros,
A rimei zori străbun.
Voios veni, cu armăsar,
Cu instrument, cânta măcar,
Kaján lângă mine zăcu.
E voinic, mie-mi cântă,
Bem, bem, eu îl ascultam.
Aurore-n șiruri lungi
Gonesc și buimăcite
Ne ciocănesc prin geam.
Sfântul Est cu extaz pierdut,
Ăsta e prezentul infam
Și viitorul cețos, ornat,
Joacă pe masa cu vin,
Și Kaján mă va lichida.
Moțăi în jachetă ruptă,
Kaján porfiră poartă.
Cruce, lumânări, alean.
E sport mare, trist, infinit
Și pe masă vin se varsă.
Încă din vechiul Babilon
Kaján e dușmanul meu.
I-a trecut pragul un străbun
De atunci e prieten,
Tată, împărat și zeu.
Apollo pilit, malițios,
Mantia cade, calul stă,
Balul merge, lupta ar vui.
Umblă pe masa cu sânge,
Tot umblă încă o cupă.
„Măria-ta, fratele pios,
Scuze, capul mi-e greu.
Mult, mult a fost deja de bine,
Cu mult păcat, nopți cu dor,
Tată, a fost amor destul.”
Gemând, predau lira ruptă,
Inima spartă, să râdă.
Gonind umblă, fuge Viața,
Cu cântec, cu sânge și vin,
Sub geamul-sfânt de crâșmă.
„Doamne, ia-l la trântă pe altul,
Deliriul, nu-i delir.
Chin la cap, beția, faima.
În vise lașe s-a tocit
Gheara de leu, e știrb.”
„Doamne, ogoru-mi e maghiar,
Steril, presat. Tot stimulul
Tău amețitor, ce vrea?
Are rost cupa de sânge?
Are rost omul, dacă-i ungur?”
„Doamne, eu-s un biet servitor,
Uzat, sunt un mare nebun,
Să beau până prăbușesc?
Bani nu am, crezul s-a dus,
Forță n-am, îmi dau sufletul.”
„Doamne, mama: femeie sfântă.
Leda, să fie sfințita.
Am niște vise licăriri,
Câte un adept. În suflet
O mare mocirlă: dihania.”
Aș avea chiar câte-un cântec,
Câte-un vers, nou, trupesc,
Dar, iată aș vrea să cad
Sub masă, sub tâmpeală,
La acest litigiu strămoșesc.
„Doamne, lasă-l pe sluga ta tristă,
Nu e nimic, doar: Certul,
Certul străbun, declinul sigur,
Nu mă vrăji, lovi, pili.
Doamne, aș găta cu băutul.”
„Am greață, o mare îngrozire,
Mă dor șalele uscate.
Mă aplec ultima oară,
Îmi arunc jos paharul.
Doamne, asta va fi cedare.”
Mă bate pe umăr și râde,
Văd cum pleacă-n călare,
Și sunt luați cu șamanul
De cânt păgân, zori viu,
Stafii, vânturi calde.
Zboară din Est acolo-n Vest,
Chemat de luptă mârșavă,
Eu cu cruce, cupă spartă,
Cu trup răcit și amorțit
Mă voi lungi sub masă.