De urechea mea e la fel,
Orgie ori chin pufăind,
Sânge scurs, aur zornăind.
Știu, accept, că asta e: Totul
Și-n rest e-n zadar, desigur:
Sânge, aur, sânge, aur.
Moare totul, dispare totul,
Glorie, cânt, rang, leafă.
Sânge, aur, durează.
Națiunile dispar și revin,
Ca și mine, sfânt e bravul,
Veșnic spun: sânge și aur.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii efemere a vieții și a gloriei, contrastând-o cu valoarea aparent eternă a sângelui și a aurului. Sugerează că, în ciuda dispariției națiunilor și a lucrurilor materiale, anumite elemente fundamentale persistă.