(Gog és Magog).
Sunt urmașul lui Gog și Magog,
Zadarnic în porți și ziduri bat;
Și totuși insist să vă întreb:
Îngăduit să plâng sub Carpați?.
Venit-am prin Verecke, drum vestit,
Răsună-n auz străvechile cânturi;
Îngăduit mi-e prin Dévény a năvăli
Cu noul cânt al noilor timpuri?.
Să fiu un nou Vazul, menestrel.
Turnați-mi în urechi plumb topit
De vreți să n-aud noile ritmuri,
Călcați-mă brutal, nelegiuit.
Dar pân-atunci, plângând, în chinuri,
Cântul prinde aripi noi și tari;
Mii pe-ntinsul Pustei de l-ar blestema,
Tot va izbândi, că-i nou și maghiar.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de apartenență și dorința de a-și afirma identitatea culturală, chiar și în fața opresiunii. Vorbitorul se vede ca un urmaș al unor figuri legendare și își exprimă hotărârea de a-și face auzită vocea, indiferent de obstacole.