Cruce năméțită-n pădure,
Iarna, în nocturn cu Lună:
Basm ros. Odată cu sania
Cu zurgălăi drept trecurăm,
Iarna, în nocturn cu Lună.
Tata încă fecior vesel,
Văzând o cruce fredonase,
Și eu fiul lui tata,
Dezamăgit de icoane,
Văzând o cruce fredonasem.
Doi calviniști căpoși,
Am zburat la fel ca și Timpul,
Tată, fiu, un Da și un Nu,
Acolo cântând ne-am ținut,
Am zburat la fel ca și Timpul.
Douzeci de ani trecând
În gând, sania fuge-n nocturn,
Și ce omisesem atunci,
Îmi aplec și capul profund.
În gând, sania fuge-n nocturn.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a amintirilor din copilărie, legate de o cruce într-o pădure înzăpezită. Naratorul compară trecutul cu prezentul, evidențiind o schimbare de perspectivă și o aplecare profundă asupra lucrurilor omise în tinerețe.