A trecut toamna prin Paris
(Párisban járt az ősz).
S-a furișat ieri toamna în Paris,
Și-a trecut pe Saint Michel subit;
În arșiță, sub mute frunzare,
Cu mine s-a-ntâlnit.
Tocmai mergeam alene spre Sena;
Foc de vreje-n suflet, mici melodii
Mă ardeau: stranii, triste, purpurii
La gândul că voi muri.
M-a prins din urmă, mi-a șoptit ceva,
A tresărit tot bulevardul Saint Michel,
Zum, zum: zburau jucăușe frunze,
De-a lungul, pe el.
O clipă: Vara nici n-a băgat de seamă,
Toamna a și fugit din Paris râzând.
A fost aici, eu singur știu că a trecut
Pe sub frunzare gemând
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire efemeră cu toamna în Paris, surprinzând melancolia și frumusețea trecerii timpului. Naratorul reflectă asupra efemerității vieții, în timp ce toamna își face simțită prezența subtilă, transformând peisajul urban.