De sicriu stând aproape,
Când bate miez de noapte.
Neîntrebând cine e mortul,
Clopoțind pentru cortegiul.
Cort de argint, văluri negre,
Și dedesubt cruci funebre.
Trist, în grea argintărie,
Sufăcând în fum de făclie.
Luptând cu umbre cu zornete,
Cântând psalmuri mohorâte.
Ascultând orgele răsunând,
Voci de mormânt de jos urlând.
Pășind prin morminte afunde,
Cu preot sobru, slugi mute.
Vibrând, ascuns, pândind, pe furiș,
A privi mortul cel năstrușnic.
În nopți cu Lună dârdâind,
În val-tămâie gâfâind.
Dând piept și negând virtuți,
Ademenit și în genunchi.
Totul căit. Înfrânt, confesând,
Peste un sicriu aplecând.
A scrie un testament perfid,
Și jeli, jeli, jeli, jeli.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă funerară sumbră, plină de regret și căință. Naratorul se află la căpătâiul unui mort, copleșit de vinovăție și dorind să își scrie testamentul, jelind pierderea și greșelile trecutului.