Din marele bazar cu amănunte,
Plătind cu viața tot ce scump era
Iubita mea, ți-am cumpărat un munte,
Păcat că n-o să-ncapă-n lumea ta.
Iubita mea, ți-am cumpărat un munte,
Am fost în târg, dar nu l-am luat pe bani,
Are păduri și râuri și o punte
în vârstă de un milion de ani.
Ți l-am adus în brațe pân-la poartă,
E minunat și piatra lui e grea,
Comerțul ambulant cu munți se poartă,
Dar unde ai să-l pui, iubita mea?
Ce munte colosal, un munte straniu,
Cu porci mistreți ce cântă-n coruri jir,
Iar în adânc sunt straturi de uraniu
Și-am dat puțin pe el, un chilipir.
Iubita mea, gătește marea vale
în care să-l aduc și să-l răstorn
Și-apoi la nunta regăsirii sale
Să cânt ca vânător al lui din corn.
Și m-am certat cu fel de fel de lume
Că toți voiau să-l ia, să-l dea la nunți,
l-am înjurat de fapte și de nume,
Nu știu de ce toți oamenii vor munți.
Iubita mea, ți-am cumpărat un munte
Să faci cu el ce-oi ști și ce vei vrea,
Eu mă retrag în peșteri muribunde,
Căci am uitat să-ți mai șoptesc ceva:
Am dat pe acest munte viața mea.
Sensul versurilor
Piesa descrie sacrificiul suprem al unui îndrăgostit care oferă totul, simbolizat printr-un munte, pentru iubirea sa. Gestul său grandios este, în cele din urmă, inutil, lăsându-l cu un sentiment de pierdere și regret. El realizează că prețul plătit a fost prea mare, iar iubirea sa nu poate fi pe deplin primită.