Cetățile dau semne de oboseală,
turnurile lor abia mai bat ora,
grănicerii nebărbieriți au și plecat
în muncile agricole,
administrațiile corupte vând vederi
despre vechea prosperitate a cetăților,
maternitățile s-au unit cu grajdurile,
pentru a fi mai cald,
pentru a mai veni cineva din iesle,
cetățile dau semne de oboseală,
nu se mai găsește antichitatea,
nu se mai găsește animal viu,
degeaba s-au unit maternitățile cu grajdurile,
locurile în cimitire sunt perfect numărate,
nu se mai moare întâmplător,
se moare în timpul liber,
stabilit
anterior,
cetățile europene dau semne de oboseală,
statuile sunt date la topit și recuperat,
multă grijă pentru materia primă,
inutil ar fi să mai păstrăm
monumentele,
când și așa ele n-ar putea cuprinde
tot ce a fost cu adevărat monumental,
planuri de viitor,
vulcani care se descarcă întâmplător,
cetățile dau semne de oboseală,
populația iese veselă
să amenajeze paraginile.
Sensul versurilor
Piesa descrie o imagine sumbră a cetăților medievale aflate în declin, unde valorile și reperele trecutului sunt uitate. Cetățile, odinioară simboluri ale prosperității, se confruntă cu oboseala, corupția și degradarea, în timp ce oamenii încearcă să găsească un nou sens în mijlocul paraginilor.