Se-ascunde soarele în nori.
E frig, pădurea-i dezbrăcată,
Se sting întârziate flori,
A înghețat câmpia toată.
Un fulg răzleț și amețit
Încet se-așează pe ogor,
E primul mesager vestit
Al gerului-i ne-ndurător.
În dans de iele jucăuș
Urmează frații lui cei dalbi
Umplând câmpiei larg căuș
Cu un covor de fluturi albi.
Izvorul plânge înghețat
Cu lacrimi reci pe malu-i gol,
Abia oprit din tremurat
Își strânge albia domol.
Se zgribulesc stinghere ciori
Sub streașina unui copac,
Din nori, celestele viori
Le cântă un prohod sărac.
Natura s-a oprit in loc,
Stăpână-i iarna pe câmpie,
În sobe doar mai arde foc
În dans zglobiu. Ce feerie!
Sensul versurilor
Piesa descrie venirea iernii și transformarea peisajului într-unul rece și dezolant. Natura se oprește, iar iarna își impune dominația, aducând un sentiment de melancolie și liniște.