Până la primul tău oraș
drumul e lung
cât o viață de om.
Orașul de piatră
și porțile
care-l deschid
trăiesc de-o mie de ani.
Țara întreagă e
în picioare.
Îi oferi un scaun,
semn că cineva
câștigase războiul
pe vecie.
Eladă,
filosofii tăi
își cususeră gura cu piatră.
Și acum porțile
nici nu se mai închid.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de melancolie și reflecție asupra istoriei și a valorilor unei țări. Imaginează un loc unde filosofia și trecutul glorios sunt marcate de tăcere și de o deschidere permanentă către influențe externe.