Noi n-am murit niciodată și nu vom muri,
în complicitate cu viermii pământului, zodia noastră
surâzătoare se-arată: un dans
ne salvează mereu, un dans mlădios,
o eschivă de membre, o eschivă de inimi,
o eschivă de capete, o eschivă de umbre de capete – o,
capetele tăiate, cele ce nu s-au plecat,
cele ce n-au purtat niciodată o mască,
încet, în larmă apun – și nu le mai deosebim
din piramida de cranii ce crește mereu
printre volutele dansului nostru.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea unei eternități paradoxale, împletită cu moartea și dansul. Sugerează o existență continuă, dar marcată de pierderi și de o luptă constantă, exprimată prin metafora dansului printre cranii.