Marea urcă-n larguri
Valuri după valuri.
Culmile cu noapte desfășoară șaluri
Lungi, de întuneric.
Peste căi de ape,
Mâini de vis alungă fermecate clape.
Cântă valul, clipa,
Țărmurile negre
Fură de pe ceruri auru-nnoptat.
Lungi cărări de raze
Țes stelele, zării,
Luceafărul arde pe safirul mării,
Arcul frânt de lună s-a înfipt pe stânci.
Ard pe valuri flăcări de comori adânci.
Ca o
Salomee, marea-și saltă-n forme,
Lumile de ape fluide, informe.
Mâini de vis alungă uragan de clape,
Noaptea își îngroapă
Aurul în ape,
Mâini de vis sugrumă sunet stins de clape.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj nocturn marin, unde marea și noaptea se împletesc într-un joc de lumini și umbre. Elementele naturii sunt personificate, creând o atmosferă misterioasă și melancolică, sugerând un vis sau o reverie.