Ce va fi dincolo de mâine?
Când lutul, lutului va trece,
Când tâmpla astăzi argintată,
Va-ngălbeni mută și rece?
Nu te-nfiori, suavă strună,
Că nu vei mai vibra-n curând?
Și tu, gândire, niciodată,
Nu vei mai făuri un gând?
Cum stânca își așteaptă rece
Trăsnetul greu s-o prăbușească,
Așa aștepți de neclintită,
Arderea vieții să sfârșească.
Tu știi că dincolo de humă
Cântarea supraviețuiește,
Când generoasă și fecundă
Mulțimilor se dăruiește.
Sensul versurilor
Piesa explorează efemeritatea vieții și inevitabilitatea morții, dar oferă și o perspectivă optimistă asupra supraviețuirii prin artă și dăruire. Sugerează că, deși existența fizică se stinge, creațiile și impactul nostru asupra celorlalți pot persista.