Clopotul acela cu jale
Gânduri târzii proslăvea.
Zarea vedeniei tale
Loc de-nchinare mi-era.
Ruga străinei credințe
Inima nu-mi tulbura,
Nu fremăta de căințe,
Sufletu-mi pur rămânea.
Toate-au trecut altădată,
Toate prin inima mea..
Tu doar păstrezi ne-ntinată
Taina străveche a Ta.
15 septembrie 1902
Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și melancolie, amintindu-și de un trecut spiritual și de o credință nealterată. Vorbitorul își amintește de o perioadă în care sufletul său era pur și neafectat de căințe, păstrând o taină străveche.