Eu oare scriu sau mormântu-mi trimite
Anii tăi tineri din lut? –
Scumpei vedenii în păr îi voi prinde
Roze de foc, ca-n trecut.
Dacă-o să mor, nălucirea-mi pe dată
Păsări o vor spulbera.
Tu o să spui, peste file-aplecată:
”Fără prihană era! ”
Sensul versurilor
Piesa explorează tema mortalității și a iubirii pierdute, sugerând că amintirea persoanei iubite va persista chiar și după moarte. Vorbitorul se întreabă dacă scrie sau dacă moartea sa influențează percepția asupra tinereții persoanei iubite.