Zorii vin cu întristări.
Străzile-s în toropire.
Capitala cu mâhnire
Cată-n roze depărtări.
Din urâtul pământesc
Disperatu-i ochi privește:
Bezna pleapele-și ferește,
Îngerii în zări roiesc.
Zariștea se-aprinde iar,
Mortul șade față-n față
Cu trezita dimineață..
Dar luminile dispar.
Îngerii și-ascund de-ndată
Chipurile sub aripi:
În lumina lor se-arată
Un cadavru fără chip.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment profund de tristețe și disperare, asociat cu moartea și pierderea speranței. Imaginile puternice ale zorilor întunecați și ale îngerilor care se ascund sugerează un univers lipsit de lumină și consolare.