Plin de viață sunt un tânăr, tânăr arțar,
În neliniști, mâhniri care trec
Ramuri grele de vis și de har
Către tine adesea îmi aplec,
Caldul vânt când adie stingher,
Rugi îți murmur cu glas ne-nțeles,
Pe obrazu-mi întors către cer
Se preling stropi de lacrimi ades.
Sub înaltul, umbros coviltir
Vei veni-n somnoroase amiezi
Ca să-ți depeni al gândului fir,
Cu ochi galeși și triști să visezi,
Mă iubești, ești cu mine, rămâi –
Ți-oi șopti visuri tainice-arar,
Singuratic l-al tău căpătâi
Străjui-va pletosul arțar.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o legătură profundă între un tânăr și natură, personificată printr-un arțar. Arțarul oferă consolare și ascultă gândurile și visele persoanei iubite, creând o atmosferă de melancolie și intimitate.