Să taci, lumina s-o ascunzi –
N-am taine-a aștepta.
La întrebarea-mi – un răspuns.
Să cauți steaua ta.
Curând n-am taine-a aștepta,
Spre mine n-au făgaș.
E-nchisă ușa-n fața mea,
Spre tainicul sălaș.
M-așteaptă doar severul jar
Cu lacrimi și-agonii.
Și-n suflet pâlpâie-un pojar:
Doar un răspuns va fi.
Tu taci, ca ieri; – va răsări,
Vreau steaua să mi-o văd.
Dar urma tainelor târzii
Eu inimii i-arăt.
Dar taina primei primăveri
Nu eu ți-o voi visa.
Și în târziile dureri
Uniți vom fi cândva.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de așteptare și deznădejde, în care vorbitorul caută un răspuns și se simte închis în fața tainelor. Tăcerea celuilalt amplifică durerea și incertitudinea, dar există și o speranță vagă de uniune în suferință.