E pentru prima oară când ascult,
cufundată în liniștea unei camere.
Orice sclipire și fiecare scâncet din pământ,
după ce am plecat de lângă soare.
Cu palmieri imaginari creați din plutele semețe,
c-un obiect ce peste ani avea să mă învețe.
Un parazit care sădește-n mine boala,
tot el găsind câte-un răspuns prin mintea mea,
la întrebările care mă macină, mă omoară.
Sensul versurilor
Piesa explorează o stare de introspecție profundă și melancolie. Naratorul se confruntă cu întrebări existențiale și un haos interior, sugerat de metafora unui "parazit" mental care sădește îndoieli și căutări de răspunsuri.