Draghita Sebastian – Începutul Haosului
E pentru prima oară când ascult,cufundată în liniștea unei camere.Orice sclipire și fiecare scâncet din pământ,după ce am plecat de lângă soare.Cu palmieri imaginari creați din plutele semețe,c-un obiect ce peste ani avea să mă învețe.Un parazit care sădește-n mine boala,tot el găsind câte-un răspuns prin mintea mea,la întrebările care mă macină, mă omoară.